PUBLICITATE
Click aici pentru detalii

Contestarea deciziilor comitetului creditorilor şi a hotărârilor adunării generale a creditorilor

Constată că la data de 13.05.2008, s-a formulat recurs de către N.S.P.R.L. Craiova împotriva încheierii din 28.03.2008 a Tribunalului Vâlcea, prin care a fost înlocuit din atribuţiile de lichidator judiciar, cât şi împotriva sentinţei nr. 562/04.04.2008 a aceluiaşi tribunal.

In motivarea recursului s-a susţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 85/2006 a convocat adunarea generală a creditorilor debitoarei SC RD. SRL, având ca ordine de zi: 1) constituirea comitetului creditorilor; 2) stabilirea onorariului lichidatorului judiciar; 3) prezentarea hotărâri AGA cu privire la desemnarea administratorului special.In ceea ce priveşte pet. 1 al ordinii de zi, s-a constituit comitetul creditorilor format din DGFP – creditor privilegiat, SC C.M.R. SRL şi E. BANK – creditori garantaţi. Constituirea acestui comitet este ilegală cu încălcarea prevederilor art. 16 pet. 4 din Legea nr. 85/2006, care prevede că în comitetul creditorilor să fie reprezentanţi creditori cu creanţe garantate şi chirografare.

Constituirea este nelegală şi pentru faptul că împotriva unora dintre membrii comitetului s-au formulat contestaţii asupra cuantumului creanţei şi ordinii de preferinţă.

La pct. 2 al ordinii de zi a fost prevăzută stabilirea onora­riului lichidatorului judiciar, însă, cu acel prilej, SC C.M.R. SRL şi DFP Vâlcea alături de R. BANK, în cadrul adunării generale a creditorilor au decis înlocuirea lichidatorului judiciar, fără ca acest fapt să fie trecut pe ordinea de zi.

Astfel, în mod greşit instanţa de judecată a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar prin încheierea din 28.03.2008, fără a se pune în discuţie in cadrul acestei şedinţe desemnarea unui alt lichidator judiciar şi fără a se solicita opinia celorlalţi creditori prezenţi.

Prin sentinţa nr. 863/19.10.2007, s-a dispus deschiderea procedurii de lichidare fiind desemnat ca lichidator judiciar recurentul N.S.P.R.L., astfel că înlocuirea nu se poate face în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, ci doar în conformitate cu art. 22 alin. (2) din aceiaşi lege, pentru că odată desemnat lichidatorul judiciar nu mai era necesară confirmarea sa.

Incheierea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor privind comunicarea şi publicarea în buletinul procedurilor de insolvenţă, aşa cum se prevede în art. 156 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, fiind pronunţată fără a fi respectate dispoziţiile art. 19 pct. 4, la o zi după ce a fost ţinută adunarea generală a creditorilor, fără a fi respectat termenul de 3 zile prevăzut la art. 19 alin. (3) în care creditorii pot contesta pe motive de nelegalitate decizia luată cu privire la desemnarea unui alt lichidator judiciar, în fapt, la 31.03.2008 fiind formulate contestaţii de către creditori.

Examinând încheierea şi sentinţa recurată, cu prioritate prin prisma excepţiei lipsei calităţii procesuale active avută în vedere de prima instanţă şi asupra căreia s-a solicitat de către curte discutarea în condiţii de contradictorialitate, se constată următoarele:

Prin încheierea din 28.03.2008, Tribunalul Vâlcea a amânat pronunţarea asupra contestaţiei formulate de către lichidator la procesul-verbal al adunării creditorilor din data de 27.03.2008, pentru data de 4.04.2008, când, prin sentinţa nr. 562 a respins-o ca fiind formulată de o persoană fără calitatea procesuală activă.

De asemenea, prin aceeaşi încheiere, a fost desemnat comitetul creditorilor format din SC C.M.R. SRL Bucureşti, DGFP Vâlcea, E. Bank Bucureşti, lichidator judiciar fiind RVA I.S. SPRL desemnat de creditori, cu dispunerea încetării atribuţiilor administratorului judiciar numit provizoriu prin sentinţa nr. 863/19.10.2007.

S-a mai constatat că referitor la onorariul lichidatorului s-a întrunit o majoritate de 48% din valoarea creanţelor, nefiind îndeplinite condiţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Prin aceiaşi încheiere s-a amânat judecata cauzei şi s-au pre­văzut şi alte dispoziţii care nu au legătură cu prezentul recurs.

S-au precizat temeiurile care au stat la baza pronunţării încheierii şi sentinţei recurate, care constă în dispoziţiile art. 14 alin. (7) şi art. 19 alin. (2), alin. (3) şi alin. (7) din Legea nr. 85/2006.

Referitor la temeiurile invocate, se constată că potrivit art. 14 alin. (7), „Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor”.

De asemenea, în cuprinsul art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 se precizează că „La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. In cazul în care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic”.

La alin. (3) se statuează că „Creditorii pot contesta, pe motive denelegalitate, decizia prevăzută la alin. (2), în termen de 3 zile, la judecătorul-sindic care va soluţiona, de urgenţă şi deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va desemna administratorul judiciar/lichidatorul propus de creditori sau, după caz, va solicita adunării creditorilor desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator”.

Aceste dispoziţii se coroborează şi cu prevederile art. 17 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, care reglementează posibilitatea oricărui creditor de a formula contestaţie împotriva deciziilor luate de comitetul creditorilor, toate normele redate anterior conducând la o singură concluzie, aceea a conferirii calităţii de contestator doar creditorilor participanţi la procedura insolvenţei.

In mod legal şi corect a apreciat judecătorul-sindic că toată procedura a fost îndeplinită cu respectarea dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din lege, care consacră atribuţii depline creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pentru desemnarea unui administrator/lichidator judiciar, tot ei stabilindu-i şi remuneraţia.

Desfiinţarea hotărârii adunării creditorilor se poate realiza doar la cererea creditorilor, aceştia fiind cei cărora legiuitorul le conferă calitatea procesuală activă, fără ca lichidatorul judiciar să fie legitimat în acest sens, fapt care rezultă şi din poziţionarea art. 14 alin. (2) şi alin. (7) din Legea nr. 85/2006.

Dacă s-ar fi dorit ca orice persoană să poată invoca nulitatea unei deliberări asupra unei chestiuni necuprinsă în convocare, ar fi aşezat această dispoziţie după cea cuprinsă în alin. (7), consacrând-o cape o normă derogatorie de la regula astfel instituită.

Or, este evident că asupra acestor chestiuni s-a dorit con­ferirea calităţii procesuale active doar creditorilor, nu şi lichi­datorului judiciar numit provizoriu de către instanţă.

Cum desemnarea lichidatorului judiciar în prima şedinţă a adunării creditorilor, după formarea comitetului creditorilor, reprezintă o chestiune ce poate fi abordată în afara ordinii de zi, fără ca pentru această situaţie să fie prevăzută sancţiunea nulităţii absolute, în speţă, contestaţia lichidatorului apare ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Acelaşi lucru se reţine şi în privinţa constituirii comitetului creditorilor, care poate fi atacată tot doar de către creditorii participanţi în procedura insolvenţei.

In concluzie, pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., constatând că judecătorul-sindic a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică.

Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal Decizia nr. 632/R-C din 20 iunie 2008

Leave a Reply